Premiile Nobel pentru chimie din anii '90
Primele 3 în funcție de 190 voturi de la oameni: Elias James Corey · Richard R. Ernst · Robert Curl. (Actualizat 6 sept. 2022.)
Toți câștigători ai Premiului Nobel pentru Chimie între 1990 și 1999, cu anul și motivația oficială a Fundației Nobel. Care descoperire crezi că este cea mai importantă?
Tradus automat (original în Español). Vezi originalul
Top 18
-
1
Elias James Corey
1990. Pentru dezvoltarea sa a teoriei şi metodologiei sintezei organice.
-
2
Richard R. Ernst
1991. Pentru contribuțiile sale la dezvoltarea metodologiei de spectrometrie de rezonanță magnetică nucleară de înaltă rezoluție.
-
3
Robert Curl
1996. Pentru descoperirea fulerenelor.
-
4
Rudolph A. Marcus
1992. Pentru contribuţiile sale la teoria reacţiilor de transfer de electroni în sisteme chimice.
-
5
George Andrew Olah
1994. Pentru contribuţia sa la chimia carbocationilor.
-
6
Kary Mullis
1993. Pentru contribuțiile sale la dezvoltarea metodelor chimice bazate pe ADN [...] pentru invenția sa a metodei reacției în lanț a polimerazei.
-
7
Mario J. Molina
1995. Pentru munca sa în chimia atmosferei, în special în ceea ce privește formarea și degradarea ozonului.
-
8
Michael Smith
1993. Pentru contribuțiile sale la dezvoltarea metodelor chimice bazate pe ADN [...] pentru contribuțiile sale fundamentale în stabilirea mutagenezei directe pe bază de oligonucleotide și pentru dezvoltarea studiilor proteinelor.
-
9
Frank Sherwood Rowland
1995. Pentru munca sa în chimia atmosferei, în special în ceea ce privește formarea și degradarea ozonului.
-
10
Harold Kroto
1996. Pentru descoperirea fulerenelor.
-
11
Walter Kohn
1998. Pentru dezvoltarea sa a teoriei funcționale a densității.
-
12
Paul J. Crutzen
1995. Pentru munca sa în chimia atmosferei, în special în ceea ce privește formarea și degradarea ozonului.
-
13
John E. Walker
1997. Pentru elucidarea mecanismului enzimatic care stă la baza sintezei adenozin trifosfatului (ATP).
-
14
Jens C. Skou
1997. Pentru prima descoperire a unei enzime de transport ionic, Na+, K+ -ATPaza.
-
15
Paul D. Boyer
1997. Pentru elucidarea mecanismului enzimatic care stă la baza sintezei adenozin trifosfatului (ATP).
-
16
Richard Smalley
1996. Pentru descoperirea fulerenelor.
-
17
Ahmed Zewail
1999. Pentru studiile sale asupra stărilor de tranziție ale reacțiilor chimice, folosind spectroscopie femtosecundă.
-
18
John Pople
1998. Pentru dezvoltarea sa de metode de calcul în chimia cuantică.
Cum este ordonat acest clasament? După voturile oamenilor: fiecare ▲ adaugă un punct și fiecare ▼ ia unul. Oricine poate vota și poate adăuga ceea ce lipsește.
Lipsește ceva?
Comentarii (7)
Olah y los carbocationes.
Corey y la retrosíntesis, la base de la química orgánica moderna.
Crutzen, Molina y Rowland salvaron la capa de ozono.
Kary Mullis y la PCR, que luego conocimos todos en la pandemia.
Mario Molina, primer mexicano con Nobel de Química, por la capa de ozono.
Ernst y la resonancia magnética nuclear.
Kroto, Curl y Smalley, el fullereno, ¡una pelota de fútbol de carbono!