Premiile Nobel pentru chimie din anii '70
Primele 3 în funcție de 12 voturi de la oameni: Luis Federico Leloir · Christian B. Anfinsen · Gerhard Herzberg. (Actualizat 20 aug. 2020.)
Toți câștigători ai Premiului Nobel pentru Chimie între 1970 și 1979, cu anul și motivația oficială a Fundației Nobel. Care descoperire crezi că este cea mai importantă?
Tradus automat (original în Español). Vezi originalul
Top 15
-
1
Luis Federico Leloir
1970. Pentru descoperirea sa a nucleotidelor zaharide și a rolului lor în biosinteza carbohidraților.
-
2
Christian B. Anfinsen
1972. Pentru munca sa cu ribonucleaza, în special în ceea ce priveşte legătura dintre secvenţa de aminoacizi şi conformaţia biologic activă.
-
3
Gerhard Herzberg
1971. Pentru contribuțiile sale la cunoașterea structurii și geometriei electronice a moleculelor, în special a radicalilor liberi.
-
4
Stanford Moore
1972. Pentru contribuţiile sale la înţelegerea legăturii dintre structura chimică şi activitatea catalitică a centrului activ al moleculei de ribonuclează.
-
5
Ernst Otto Fischer
1973. Pentru munca sa de pionierat, realizată independent, în chimia organometalelor, denumite compuși „sandwich”.
-
6
Herbert C. Brown
1979. Pentru dezvoltarea utilizării compuşilor care conţin bor şi respectiv fosfor ca agenţi importanţi în sinteza organică.
-
7
William Howard Stein
1972. Pentru contribuţiile sale la înţelegerea legăturii dintre structura chimică şi activitatea catalitică a centrului activ al moleculei de ribonuclează.
-
8
Geoffrey Wilkinson
1973. Pentru munca sa de pionierat, realizată independent, în chimia organometalelor, denumite compuși „sandwich”.
-
9
Paul Flory
1974. Pentru opera sa teoretică și experimentală, fundamentală în chimia fizică a macromoleculelor.
-
10
Vladimir Prelog
1975. Pentru cercetările sale privind chiralitatea moleculelor organice şi reacţiile lor.
-
11
Ilya Prigogin
1977. Pentru contribuțiile sale la termodinamica de neechilibru, în special teoria structurilor disipative.
-
12
Peter D. Mitchell
1978. Pentru contribuția sa la înțelegerea transferului de energie biologică prin formularea teoriei chemiosmotice.
-
13
Georg Wittig
1979. Pentru dezvoltarea utilizării compuşilor care conţin bor şi respectiv fosfor ca agenţi importanţi în sinteza organică.
-
14
John Cornforth
1975. Pentru lucrarea sa asupra stereochimiei reacţiilor catalizate enzimatic.
-
15
William Lipscomb
1976. Pentru studiile sale asupra structurii boranelor, care ajută la înțelegerea problemelor legate de legăturile chimice.
Cum este ordonat acest clasament? După voturile oamenilor: fiecare ▲ adaugă un punct și fiecare ▼ ia unul. Oricine poate vota și poate adăuga ceea ce lipsește.
Lipsește ceva?
Comentarii (1)
Leloir, orgullo argentino.