Cele mai cunoscute versuri ale lui Odysseus Elytis (cu colecția lor)
Primele 3 în funcție de 37 voturi de la oameni: La prima picătură de ploaie vara a fost ucisă. · Mâhnirea devine frumoasă pentru că semănăm cu ea. · Ultima călătorie este ca prima.. (Actualizat 19 nov. 2022.)
De la „rodia nebună” a „Orientărilor” la „Axion Esti” și „Maria Nefeli”: poeziile laureatului Nobel Odysseus Elytis (1911–1996) pe care le cunoaște toată lumea, cu colecția și anul ei.
Tradus automat (original în Ελληνικά). Vezi originalul
Top 14
-
1
La prima picătură de ploaie vara a fost ucisă.
Din colecția „Orientări” (1940).
-
2
Mâhnirea devine frumoasă pentru că semănăm cu ea.
Din colecția „Maria Nefeli” (1978).
-
3
Ultima călătorie este ca prima.
Din colecția „Primul soare” (1943).
-
4
Lumea asta e mica, cea mare!
Din colecția „To Axion Esti” (1959).
-
5
Este rodia nebună care se luptă cu înnorașul lumii?
Din colecția „Orientări” (1940).
-
6
Limba mea a primit greaca; / biata casă de pe nisipurile lui Homer.
Din colecția „To Axion Esti” (1959).
-
7
Niciun val nu ține răutatea în sân.
Din colecția „Orientări” (1940).
-
8
Numai cel care se luptă cu întunericul din sine își va avea rolul în soare poimâine.
Din colecția „To Axion Esti” (1959).
-
9
Ceea ce iubesc se naște necontenit. Tot ceea ce iubesc este la începutul tuturor.
Din colecția „Primul soare” (1943).
-
10
Ce vei salva în fulgerul limpede în epocă va dura.
Din colecția „To Axion Esti” (1959).
-
11
Doamne, cât albastru cheltui ca să nu te vedem!
Din colecția „Maria Nefeli” (1978).
-
12
Este un lucru grozav, omule, doar să te gândești la asta.
Din colecția „Ta Heterothali” (1974).
-
13
Marea nu poate greși.
Din colecția „Maria Nefeli” (1978).
-
14
Sânul unei tinere este deja un articol al unei viitoare Constituții.
Din colecția Trei poezii cu steag de ocazie (1982).
Cum este ordonat acest clasament? După voturile oamenilor: fiecare ▲ adaugă un punct și fiecare ▼ ia unul. Oricine poate vota și poate adăuga ceea ce lipsește.
Lipsește ceva?
Comentarii (1)
«Τη γλώσσα μου έδωσαν ελληνική» με τη μουσική του Θεοδωράκη... ανατριχίλα κάθε φορά. Το «Θάλασσα λανθασμένη δε γίνεται» το έχω γράψει στον τοίχο του δωματίου μου.