Cele mai frumoase versuri ale lui Nichita Stănescu
Primele 3 în funcție de 9 voturi de la oameni: Leoaică tânără, iubirea / mi-ai sărit în față. / Mă pândise-n încordare / mai demult. · A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta. · Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, / că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori.. (Actualizat 21 ian. 2023.)
De la „Leoaică tânără, iubirea” și „Emoție de toamnă” la „Ce bine că ești, ce mirare că sunt!”: versurile lui Nichita Stănescu (1933–1983) pe care le știe orice român, cu titlul poeziei.
Top 12
-
1
Leoaică tânără, iubirea / mi-ai sărit în față. / Mă pândise-n încordare / mai demult.
Din poezia „Leoaică tânără, iubirea”.
-
2
A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, / cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.
Din poezia „Emoție de toamnă”.
-
3
Mă tem că n-am să te mai văd, uneori, / că or să-mi crească aripi ascuțite până la nori.
Din poezia „Emoție de toamnă”.
-
4
Sunt un om viu. Nimic din ce-i omenesc nu mi-e străin.
Din poezia „Sunt un om viu”.
-
5
Trece-o planetă și-o întreb cine e, ce e. / Și-apoi mă mir că întreb.
Din poezia „De-a sufletul”.
-
6
Poetul, ca și soldatul, nu are viață personală.
Din eseurile sale.
-
7
Perfecțiunea nu atrage atenția.
Din eseurile sale.
-
8
Ce bine că ești, ce mirare că sunt!
Din poezia „Ce bine că ești”.
-
9
Îmi învățam cuvintele să iubească, / le arătam inima / și nu mă lăsam până când silabele lor / nu începeau să bată.
Din poezia „Ars poetica”.
-
10
Spune Nu doar acela care-l știe pe Da.
Din „Elegia întâi”, volumul „11 elegii” (1966).
-
11
Numai cuvintele au ființă, numai ele există, / există fugind speriate de moarte, de lucruri.
Din poezia „O, lucrurile”.
-
12
Poetul nu are biografie: biografia lui este de fapt propria lui operă.
Din eseurile sale.
Cum este ordonat acest clasament? După voturile oamenilor: fiecare ▲ adaugă un punct și fiecare ▼ ia unul. Oricine poate vota și poate adăuga ceea ce lipsește.
Lipsește ceva?
Comentarii (0)
Niciun comentariu încă. Fii primul!