Cele mai cunoscute versuri ale lui Rubén Darío
Primele 3 în funcție de 862 voturi de la oameni: Tinerețe, comoară divină, / pleci să nu te mai întorci! / Când vreau să plâng, nu plâng... / și uneori plâng fără să vreau... · Prințesa e tristă... ce va avea prințesa? / Din gura ei de căpșuni îi scapă suspine. · Binecuvântat pomul, care abia este sensibil, / și cu atât mai mult piatra tare pentru că nu se mai simte.. (Actualizat 25 nov. 2021.)
„Tinerețe, comoară divină”, prințesa tristă a „Sonatinei”, „Lo fatal”, „Către Margarita Debayle” și „Către Roosevelt”: versurile părintelui modernismului care se cunosc pe de rost, verificate în text.
Tradus automat (original în Español). Vezi originalul
Top 12
-
1
Tinerețe, comoară divină, / pleci să nu te mai întorci! / Când vreau să plâng, nu plâng... / și uneori plâng fără să vreau...
„Cântec de toamnă în primăvară”, Cântece de viață și speranță (1905).
-
2
Prințesa e tristă... ce va avea prințesa? / Din gura ei de căpșuni îi scapă suspine.
„Sonatina”, Profane Proza (1896).
-
3
Binecuvântat pomul, care abia este sensibil, / și cu atât mai mult piatra tare pentru că nu se mai simte.
„Fatalul”, Cântece de viață și speranță (1905).
-
4
Margarita, marea este frumoasă, / iar vântul / poartă esența subtilă a florii de portocal.
„Către Margarita Debayle” (1908).
-
5
Și neștiind unde mergem, / sau de unde venim!...
„Fatalul”, ultimele versuri.
-
6
Căci nu există durere mai mare decât durerea de a fi în viață, / nici întristare mai mare decât viața conștientă.
„Fatalul”, Cântece de viață și speranță (1905).
-
7
Sunteți Statele Unite, / sunteți viitorul invadator / al Americii naive care are sânge indigen.
„To Roosevelt”, Cântece de viață și speranță (1905).
-
8
Eu sunt cel care tocmai ieri a spus / versul albastru și cântecul profan.
Cântece de viață și speranță (1905), poem de deschidere.
-
9
Era un aer moale, cu viraje lente.
„A fost un aer moale...”, Profane Prose (1896).
-
10
Vine curtarea! / Vine curtarea! Clarniile clare se aud deja.
„Marș triumfal”, Cântece de viață și speranță (1905).
-
11
Sub aripa uşoară a evantaiului uşor.
„A fost un aer moale...”, Profane Prose (1896).
-
12
Din epidemii, / din oribile hule, / din Academii, / izbăvește-ne, Doamne.
„Ectenia Domnului nostru Don Quijote”, Cântece de viață și speranță (1905).
Cum este ordonat acest clasament? După voturile oamenilor: fiecare ▲ adaugă un punct și fiecare ▼ ia unul. Oricine poate vota și poate adăuga ceea ce lipsește.
Lipsește ceva?
Comentarii (2)
Margarita, está linda la mar... mi abuela nicaragüense me lo recitaba para dormir. Qué bonito encontrarlo aquí.
Lo fatal es el poema que más me ha marcado en la vida, lo aprendí en el colegio y todavía me lo sé entero.